Despre mine... Ce pot sa zic altceva decat ca am 22 de ani impliniti, pentru cei pasionati de astrologie si care citesc zilnic horoscoapele indiferent de sursa le impartasesc faptul ca sunt in zodia balanta (nu cred in zodii, timp si hartie pierduta fara rost/indubitabil fara sens si logica) fiind nascut in data de 01 octombrie. De felul meu sunt o fire ambitioasa in toate situatiile, responsabila in domeniul serviciului, puternica atunci cand situatia o cere, romantic incurabil, dar doar in situatiile potrivite alaturi de persoana dorita :) Ca abilitati ma pot mandri cu 4 atu-uri ce ma reprezinta: punctual, disciplinat, social si cooperant. In situatia de fata nu cred ca, conteaza inaltimea, de aceea voi trece mai departe la partea de timp liber. Timpul liber mi-l petrec aproape tot timpul in fata calculatorului personal de care nu ma pot dezlipi decat doar atunci cand trebuie sa merg la culcare, sa mananc atunci cand stomacul mi-o cere, sau sa ma pornesc la servici. Nu pot sa spun ca-mi doresc ceva anume de la viata, cu ardoare, singurul lucru care mi-l doresc din toata inima si pe care nu-l gasesc pe internet, nici in viata reala ce o respiram zi de zi uneori mult prea poluanta din mai multe motive, sunt prietenii, pe langa traditionala "sanatate ca-i mai buna decat toate" pe care ne-o dorim cu totii.
Desi prietenul la nevoie ar trebui sa se cunoasca, cu totii stim ca astazi fiecare e pentru el, se gandeste doar la sine. Iar de preocuparile acestora nu trebuie decat sa mentionez ca ele se regasesc doar in cateva "mici" obiceiuri fie ele ocazionale, fie saptamanale cum ar fi iesirile la discoteci si nu numai, fiind doar formale, ce au un singur scop pe care numai noi baietii il stim. Si spun asta, desi de ceva vreme masculii feroce au incercat din rasputeri sa-l tina secret, fetitele cu fundite l-au "dezgropat" odata cu noile ere incercand sa-l copieze din rasputeri (probabil aceleasi ca al "exemplelor") in unele cazuri cu succes. Revenind la viata mea, ea se invarte in jurul a catorva oameni care ma inconjoara, mai ales la serviciu, si care de cele mai multe ori sunt sumbri in zilele insorite, de neinteles in unele momente, plini de sine si alte asemenea. Desi incerc sa ii scot din rutina zilnica in care sunt prinsi cu totii, o parte nu ma lasa sa imi duc planul pana la capat, altii apreciind gestul. Tragand o concluzie, nu am cautat probabil prietenii adevarati unde trebuia, dar cred si sper ca speranta moare ultima odata cu intrarea in viata de student ce altii o descriu atat de frumos, cu amintiri de neuitat. Sper ca acolo sa gasesc privirea ce o caut de ceva vreme, o privire calda, blanda si intelegatoare sau mustratoare atunci cand este cazul. Realizari prea importante fie de domeniu financiar sau alta natura, nu am avut parte desi in perioada imediat urmatoare, mi-am propus sa rastorn situatia si sa recuperez ceea ce am pierdut. Inchei prin a generaliza si a fi de parere ca indiferent de caracterul si comportamentul nostru al tuturor, trebuie sa fim mai buni unii cu altii indiferent de starea de spirit de moment, de starea materiala sau oricare din alti factori negativi ce influenteaza relatiile inter-umane si care impiedica societatea de a se dezvolta ca atare.
Pe vremuri, când toaca bătea pe înserate, iar covoarele şi copii se băteau/jucau doar în câteva reprize pe zi, între 2-5 ore după cum scria pe plăcuţa albastră de deasupra scării de bloc, femeia în marea ei majoritate era altfel. Total altfel. Fidelă & dedicată familiei 99.99%. Nu am scris 100% pentru că nimeni nu era şi este perfect. Mai trebuia să meargă şi la baie unde nevoile personale te aşteaptă 1 ora, 2, dar printr-a treia dacă nu le onorezi, va trebui să mergi până la librărie de unde să-ţi procuri hârtie roz creponată de urgenţă, iar atunci nu ar mai fi dedicate & fidele 100% (la librărie vânzător fiind o pers. de sex masc.). Femeia de odinioară nu avea grija zilei de mâine din pricina faptului că doar bărbatul lucra, ea fiind ocupată acasă mai toata zilele din săptămână fie cu copii, fie cu lucruri de-ale casei. Aşadar bărbatul era principala sursa de venit, aşa cum şi astăzi vedem în câteva rare exemple. De ce spun rare exemple? Pentru că, din păcate azi, dacă în aceste cazuri “fericite” atmosfera este teribil de liniştită şi dubios de caldă (bărbatul tace şi face, un fel de „fraier”, cuvânt des folosit de neveste la o cafea cu vecina) în altele treaba stă altfel. Treaba merge bine, ca unsă, doar dacă lucrează amândoi. Pentru că dacă lucrează doar unul din „porumbei”, atunci vin şi reprosurile. Şi ce e enervant e că nu vin în prima zi când fiecare se laudă cu ce are şi ce nu are, ce posedă-n curtea casei sale de chirpici, ori a vilei cu piscină, ci mult mai tarziu când ceva ii leagă pe amândoi (inelul de pe deget, unul sau mai mulţi urmaşi, cadoul primit de 8 Martie ş.a.). Reproşuri ce duc de multe ori până la ziua când amândoi aud sunetul ciocanului de lemn vechi de câteva zeci de ani într-o sală mare şi burduşită de gură cască, sunet sec şi scurt ce închide o relaţie frumoasă de scurtă durată. Exemple? Celemai des întâlnite: unul dintre ei îi reproşează celuilalt că stă degeaba la telenovele mâncând seminţe toată ziua, de la răsărit până la apus la TV-ul cumpărat în rate, rate suportate total tot de fondator - capul familiei, iar celălalt că a întârziat cu 5 minute şi 34 de secunde mai mult faţă de ora standard stabilită de a ajunge la timp acasă. Pentru continuarea jurnalului, accesaţi blog-ul meu, unde vă aştept cu comentarii din cele mai haioase. :)
English
hi5 Coins
MySpace Comments Sarbatori fericite si pline de bucurii!!